opiaereo_-_michele
Veduta di Opi (da Wikipedia)

I rraccunde d’i figlie sciambagnole

N’ómmene teneva ddu figlie. Ne jurne i cchiù ggione decette ai patre: «Tatà, damme la rróbba che mm’attocca». I acquescì i patre respartette la rróbba sé che je figlie.Dóppe ca jurne, i figlie cchiù pìcquele mettette nzembra tutte quéle che ttenéva I se ne jette ane pajese che števa dalunghe: lòche chemenzette a fà la bella vita I se lequette tutte je solde. Ma, quande se magnette tutte, ai pajese addó števa, ce facette na bbrutta caraštia i acquescì jisse s’appezzendette.

Ndanne i vaglione jette a fatià ‘pe’ ne padrone de quide pajese ch’i mannette â massaria sé a fà i percare.

I pore vaglione se sarrìa magnate le glianne che ddeva a je pórche, ma nesciùne ce deva cria.

Acquescì chemenzette a raggenà I decette: «Ala casa ’i pàtreme je jarzsune nen-dìrane mà la cigna. Tinne sembe na frega da magnà I da veve. Le pane I le vine nen-ge manga mà traménde ji ecche me šténghe a merì ’i fame! Mo me ne vèie, revaie a pàtreme I ce dice: «Tatà, ‘so’ fatte peccate cóndra Ddie I cóndra de ti; nen-mèrete cchiù d’esse figlie a ti; m’à da trattà come ane sérve».

Chemenzette i viéie e-se rrabbiette da i patre sé.

Quande števa angore dalunghe, i patre i requenescette, ma nen-ge facette nesciùne paliatone, manghe ne recetózze; ce jette ngóndra, d’abbraccette I de vacette.

I figlie decette a i patre: «Tatà, ‘so’ fatte peccate cóndra Ddie I cóndra de ti. Me nn’abbrevógne: nen-de sò cchiù figlie: tràttame come ane sérve!».

Ma i patre chemmannette a je sérve: «Facete lešte! Pertete d’àbbete cchiù bbelle che ce šta, facétede recagnà I cavezà; mettìtece pure ne bbrellocche a i dite. Po pegliete i vetélle cchiù jerasse, ’ccedétede, voie ema magnà bbone I fà fešta, perchè sse vaglione s’eva mórte I mo è rrenate; s’eva perdute I de sò retrevate».

I tutte chemenzirne a fà fešta. Ndande i figlie cchiù jerósse, che števa ala cambagna, traménde remeneva ala casa, sendette ca bballévane I senévane.

Acquescì chiamette une de je sérve I ce addemmannette che števa a seccède.

I sérve ce decette: «Fràtete se n’è rremenute I pàtrete à fatte scannà i vetélle cchiù jerasse, perché jisse è rremenute sane I salve».

Acquescì s’arrajette I ne nveleva trasì ala casa.

Ma i patre scette ‘pe’ cercà de fadde rendrà.

Ma quide ce renfaccette: «Nzómma acquescì è? Ji te facce la fatìa da tande anne I ‘ne’ me ‘se’ date manghe ne crapitte ‘pe’ fà fešta che je chembagne mé. Ma mo ca se n’è rremenute sse rebbettate, che ss’è ffatte pelì tutte je quatrine da le male fémmene, pe jisse sé ffatte ’ccide i vetélle cchiù jerasse».

I patre ce respennette: «Figlie mé, tu sé ssembe štate nzembra a mi I tutte quele che tténghe ji té pure tu; mo n’ema penzà a scì vaie, ema esse quendénde, perché fràtete s’eva mórte I mo è rrenate; s’eva perdute I de sò retrevate». 

__________

La parabola del figluol prodigo nel dialetto di Opi (AQ) viene traslitterata dalla trascrizione IPA gentilmente inviata da Davide Boccia, laureato nel 2015 in Culture moderne comparate presso l’Università degli Studi di Torino con la tesi di laurea in dialettologia dal titolo Descrizione linguistica del dialetto di Opi (Aq). Per leggere (o scaricare) il pdf con il testo in lingua e la trascrizione in IPA della parabola, clicca su QUI.

 
 

 

Lascia un commento